Inimioare

Sarbatorile de anul asta, pentru mine, au fost amestecate si ametite, n-am prea facut nimic cum trebuie. Mi-am primit pana la urma cadoul de Craciun in 29 decembrie, da' nu-i stres, ca nici eu nu am fost chiar punctuala.

Bineinteles ca a trebuit si pisi sa vina sa iti bage coada, sau, in poza, gherutele.




Ador cerceii, zorzoanele de tot felul si chiar daca am dat peste cap planurile (trebuiau sa fie buburuze, nu inimioare, pana ce am deschis eu gura) sunt incantata de ei si sper sa aiba viata mai lunga la mine decat cerceii in forma de pisici rosii ... din care a mai ramas doar o pisicuta singuratica.

Pe de alta parte, daca tot e vorba de bijuterii (si inele), ma gandesc ca pana la urma orice fata ar fi incantata sa primeasca THE ring - nu, nu ma refeream la filmul ala horror, desi interesanta asocierea din capul meu :))

Pana la urma, cine sunt eu sa dau sfaturi si sa am pareri, din moment ce diamante nu detin si inel de logodna nici atat. Poate ca o sa vina si zilele astea, dar pana atunci imi doresc macar partile bune din Breakfast at Tiffany's. Pisica o am deja.


Particip la concursul lui Blogatu si de-aia am scris acest articol care sa contina inele de logodna si verighete. In rest, nici o sansa :)

Bradut

Anul asta, am ales varianta eco pentru bradut, fiindca nu mai suportam sa ii vad pe toti cum se usuca - asa ca, una bucata brad cu radacini, in ghiveci (in cazul de fata, galeata), pentru impodobit si ulterior plantat pe undeva.

Se adauga una bucata Griutzu, motanelul meu curios, care bineinteles ca nu e deloc interesat de marul cel rosu (de inspiratie povestea cu Alba ca Zapada).





Ce a urmat... se vede in poze.



Articol scris pentru concursul "Brad de Blogger" al lui Blogatu , ca tare bine mi-ar prinde premiul de hosting Si pentru ca sunt din Arad si simt ca bradul din fata primariei intr-un fel e si al meu, adaug si cateva poze pe care le-am facut acolo.

Sarbatori Fericite si La Multi Ani!

Vienna

So... since winter makes me even lazier than usual and since I wrote this Vienna post yesterday for someone with a bigger blog than mine...

The article: http://www.prinarad.info/pietele-de-craciun-din-viena-austria

More pictures: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.295615030473515.61443.100000750620585&type=1&l=2030474488

No sure if the link will actually work though... you figure it out :)

Edit: ok, so the link does not seem to work for everyone. Try it first and, if it doesn't, see pretty pictures below

simple

You had me at "Hello".

No wonder

No wonder you're looking thin when all that you live on is lipgloss and cigarettes

♪♫♪

Alt concurs castigat de je

Mazi a pus un "concurs untos" pe blogul ei: "Daca si voi ♥ unt, lasati un comentariu cu ce inseamna mic dejun de vis."

Eu, pe acelasi blog: "Daca e vorba de mic dejun de vis (sau in vis), despre asta pot sa va vorbesc... despre mic dejun din viata reala, nu as sti ce sa zic, fiindca intotdeauna ma trezesc prea tarziu, era sa scriu ma "tarzesc" - combinatie intre "tarziu" si "trezesc" :)) asa ca spre rusinea mea in viata reala cam tot timpul sar peste mic dejun. Dar daca vorbim de mic dejun de vis, aceasta cea-mai-importanta-masa-a-zilei ar fi perfecta cu briose cu crema de unt, bineinteles :D eventual paine cu unt si miere, in amintirea zilelor de scoala. Cafeaua si sucul de portocale nu au cum sa lipseasca, poate si un frappe cu vanilie. Simplu si minimalist, zic eu, usor de mancat si baut in pat, sa nu iti pice prost cand te rostogolesti pe partea cealalta sa mai dormi "doar un minut" :))"

.....

Dupa ceva vreme, Mazi: "UPDATE - Castigatorii concursului sunt:
Valentina, Forfecutsa, Bianca E, Sabrina, Larisa, Mitinita, Georgiana, Alice, Lavinia, Nico, Andreea, Ioana, Miha.ela, Roxana C, Ruxandra, Ana B, Corina M, Ioana, Smo si Merat."

Smo, adica eu, da? :D Adica am castigat ceva... Asteptam cu mare interes sa vedem ce. Sa fie... unt? :))

Vinga

More pictures coming right up.... right after I conquer my laziness and upload them from my own phone

Ain't that the truth

Wishing won't make it so

Stop thinking about it, it's no use.

Stop looking at me and smiling, stop taking those oh-so-cute poses like you do. It's never going to work and you know it, we both know it. Hell, even the rest of us know it, that's why they smile so indulgently when they see us talking. Didn't you notice?

I could have taught you there is so much more to life than what you think there is, up in your I'm-better-than-this tower. You could have discovered that Cuba Libre is more than a saying and orange juice tastes way better with vodka in it. You know, like boyfriend said, I feel sorry for those who don't drink - when they wake up in the morning, it's as good as they're going to feel all day long. You would have known that 6 a.m. means it's time to go to bed and not time to get up. There's poetry in mornings when you put the rest of the world on hold. Let someone else save the world for once and keep dancing. Can't dance? I can't either. But I can sure wear those stilettos and go dancing in the snow. Haven't done that with any of the guys, honest I haven't. And even if I did, you still wouldn't know, especially not now that it's settled.

Probably it's all for the best. What would you have said when you found out that I smoke to start the day and to end it? That I can't sing to save my life and I own more pairs of shoes than I can fit into my kitchen? That I can't cook (or rather, I can, but you'll never know it, cause I'm too lazy) but I'm a star at ordering food? That I consider the kitchen to be storage space, since I never use it, and dusting makes me have a nervous breakdown every time. That I tried more colours on my hair than there are colours in the rainbow and I'm still not sure. That I don't believe in shooting stars but I believe in shoes and cars, as the song goes. That I listen to lyrics, not to music and I'm a sucker for a good story.

I stand by my make-up, make-up is protection, and by my earrings, that I wear six small ones at a time. I believe that heels are confidence and the best colour in the world is black. I don't drive fast, I fly low and I will play the princess every time. It's not that I can't do something, sure I can, it's just so much better when you do it ;)

Go on and be happy in your shell of a life. You got it all figured out, the home, the kids, the job. I bet you read about it in one of your books. I knew from the first glance that you loved reading. Too bad you can be so dumb while being so smart. You think you're leading the good life, the right life. Does it really make you happy? If it did, you wouldn't be talking to me like that, wouldn't be smiling when I bite my lips, now would you? I could have made you happy, and I mean really happy, not cardboard-happy.

Keep reading this over and over again - that's what it's here for. It's the virtual version of a sticky note that you put on your bedroom wall. It's here to remind you it's not possible, it's not real, it's never going to happen. The only problem is we both know that's a lie. We both know it might as well happen, but don't go admitting it to yourself. Especially, don't tell Santa Claus about your wishlist for this Christmas - or you might end up falling in love with me all over again.


Edit: as most of the stuff I write, this one's for a contest, too. The characters and ideas are (mostly) fictional. Does that make you feel any better? :))

Salut, Arad - Strategii de comunicare 2.0

Doua zile cu discutii si prezentari despre bloguri, online, comunicare, notorietate - daca tot e my new favourite word :)) Pareri serioase despre event se gasesc relativ usor, vezi doipedoi

Foarte frumos si instructiv, nimic de zis, dar pe mine parca nu ma trage inima sa scriu chiar acum despre activitati constructive si rezultate vizibile (sau nu). Mai jos, intr-o ordine aleatorie, cu ce am ramas eu din toata chestia si despre care nu au scris ceilalti. Sunt incluse si ganduri gen pe-drum-catre, in-pauza-de-cafea sau in-masina-in-cele-5-minute-de-drum-spre-casa, asa ca in minuscula eventualitate ca vreo persoana reala chiar ar citi ce scriu eu aici, a nu se lua nimic personal - except the case in which se regaseste in stelutele ALEA :))
* daca ar veni un tip dubios si ti-ar pune in fata o foaie pe care sa scrii totul despre tine si despre prietenii tai, probabil nu ai face-o, asa ca de ce pui totul pe tava pentru facebook? Ma rog, Gorgan a zis-o mult mai bine :)) Raspunsul meu la chestia asta: fiindca e distractiv si fiindca oricum it's all been done before, respectiv chiar credem ca cine vrea sa stie nu poate afla?!
* sunt oameni chiar mai paranoici decat mine - da, tot fb-ului ii multumim pentru ca am aflat asta
* pestisorii din chestiile alea de rontait, gen Salatini, sunt clar cei mai buni :D
* daca iti muti blogul, pierzi din trafic. Ce bine ca oricum n-am asa probleme. Nici de mutare, nici de trafic.
* de la o anumita varsta, nu se mai cade sa zici chestii precum "frate" sau "misto"
* cateii fara stapan, saracii, sunt mereu in discutie sub o forma sau alta. Ati observat ca pisicile, in schimb, nu au nici o problema? ^_^
* oamenii care nu au realizat (mai) nimic in viata nu ar trebui sa dea lectii altora. It is not inspiring, it is just funny.
* "nisat" exista ca adjectiv. Blog de nisa, blog nisat. Nu suna funky? Hi hi
* toata lumea poate da meditatii sau poate face traduceri, nu-i asa? Doar nu e nevoie decat de timp liber pentru asta, o pot face toti, mai ales ca mai nou absolut toata lumea vorbeste engleza la perfectie. Mai au nevoie doar de putin ajutor la gramatica dar, in rest, la perfectie. Hai sictir :))
* nimeni nu are chef sa scrie duminica. Chiar daca avem pix si carnetel in geanta, o sa ne prefacem ca nu avem. Bineinteles, nu ca m-as referi la mine :)) zic si eu asa, in general
* spui unui grup de oameni sa se uite la ceas si sa noteze ora. Unul zice ca e 13:05, altul ca e 13:04, altul, ma rog, 13 si ceva. Le spui ca de fapt toti au dreptate, ca e adevarul personal al fiecaruia, vazut prin prisma personalitatii sau asa ceva. Ce conteaza cat e de fapt ceasul? E adevarul fiecaruia, ca doar asa crede el. Practic, ce conteaza ca suntem in 2010, 2011, 2012? Ca soarele rasare in est si apune in vest, sau poate era invers? Sau poate suntem in 2050? Sau poate nici nu suntem deloc. Ma opresc aici, ca e mai bine.
* (a se insera aici macar un comentariu pozitiv, pentru echilibrarea anterioarelor)
* ...
* trebuie mers si la alte evenimente de genul asta. A fost frumos si interesant, cu oameni deschisi la minte si comunicativi. Felicitari organizatorilor

All in all, a iesit bine. Zic eu, zicem cu totii. Bine, nu ca as avea eu neaparat o parere relevanta, fiind trezita mult-prea-de-dimineata-pentru-o-dimineata-de-week-end. Dar pe bune ca a fost frumos. Ma credeti? :)

Edit: am scos chestiile mai "suparate". Nu se cadea.

Sa nu ne mai intalnim...

... la o cafea. Sa nu mai iesim la un suc. Nici la o bere, nici la un vin fiert. Sa nu ne mai vedem la un pahar de vorba. Mai ales: sa nu mai iesim la o tigara. Daca e sa ne intalnim, daca e sa fim in acelasi loc, in acelasi timp, sa fie fiindca vrem sa fim acolo. Fara cafea, fara plimbari, fara alte scopuri. Fara sa mai punem "la un" sau "la o" dupa "sa ne intalnim". Sa ne intalnim si punct. Doar noi.

Unrelated: daca vrei sa te uiti la stele prin trapa masinii, ar putea fi o idee sa nu aiba sticla fumurie. Decat zic.

^_^

Cars and stuff

Fiindca nu puteam rezista, am fost vineri la Tuning Show-ul de la Atrium. Nu-mi permit sa comentez prea multe, fiindca practic (si tehnic) habar n-am :)) dar ideea e ca mi-a placut. Poate data viitoare... poate poate

La gradina botanica din Macea

Daca singurele lucruri bune la iarna sunt vinul fiert si cizmele pufoase, toamna are in avantaj culorile si posibilitatile de poze reusite :))

In cazul zilei de joi, se cer mentionate si animalutele din mini-zoo-ul de la Curtici, din pacate greu de fotografiat in spatele multiplelor garduri de sarma, si ziua de targ, cu caciuli de blana si gaste de vanzare. Ah, si pizza de la pensiunea Mario din Curtici, cea mai buna pe care am mancat-o in ultima vreme.

Dar, daca tot am zis Macea, urmeaza pozele :D



















Intr-una din poze e un cocos (!), ofer o cafea cui il gaseste :)) cui il gaseste in poza, nu in viata reala, sa fie clar :P

Va las cu pizza

Hai să ne mutăm la ţară

În orăşelul în care lucrez eu, dacă se poate. Unde lumea încă simte că trăieşte la sat, iar singurul lucru care îl face să fie oraş este numele. Unde imediat ce intri, cum treci de calea ferată, simţi că ai ajuns în altă lume, unde vezi copii care plimbă cai pe marginea drumului, exact cum alţii ar plimba un căţel. Unde căruţele sunt încă mijloc de transport şi unitate de măsură pentru lemne, nu doar poze dintr-un album vechi, şi unde simţi că eşti altundeva, nu în lumea care se grăbeşte, înjură sau face rău. Unde înţelegi în sfârşit că veşnicia s-a născut la ţară.

Să fie toamnă, exact ca acum. Să parcăm în faţa şcolii unde lucrez şi să îi facem cu mâna bătrânelului din vecini care, aşezat pe un scăunel, vinde flori în faţa porţii, flori mari şi pufoase, cum n-ai mai văzut altundeva, bulgăraşi de culoare şi parfum, aşezaţi şi ei pe un scăunel. Să îl pândim să nu mai dispară, fiindcă până acum, de fiecare dată când am vrut să cumpăr, cred că m-a simţit şi până ce m-am întors la stradă, a dispărut. Probabil voia să îşi păstreze florile, să nu le vândă de fapt, să aibă motiv să mai zăbovească în faţa casei, la soare, pe strada unde oricând ieşi, la orice oră, cineva te salută şi îţi zâmbeşte. Să ne obişnuim şi noi să salutăm şi mai ales să zâmbim, o artă pierdută în graba oraşului mai mare de unde venim.

Să mergem până la alimentara din colţ, care de fapt are complet alt nume, dar pe care toată lumea o alintă “La Furnica”. Să mergem până la magazine, care toate sunt unul lângă celălalt, şi să ne minunăm cum la o anume oră din zi, cam pe la prânz, toate sunt încuiate şi au un semn de “vin imediat” agăţat în uşă. Să ne mirăm de fericirea copiilor care se caţără în pom, în curtea şcolii unde lucrez eu, imediat ce mă întorc cu spatele, şi să râdem de spaima mea, să nu se lovească vreunul, nu că ar fi de fapt vreun pericol, căci copiii de la ţară parcă sunt făcuţi altfel, sunt mai rezistenţi şi, cumva, mai fericiţi. Să stăm pe băncuţa din curtea şcolii, o curte de poveste, care nu seamănă cu cele betonate pe care le ştim cu toţii, şi care e plină de iarbă, frunze, meri, nuci, struguri, biciclete, pisici din vecini şi ocazional mingi rătăcite. Să facem poze covorului de frunze colorate, până nu vine cineva să le strângă. Să ne plângem că trebuie să facem focul cu lemne, mai ales eu ca fată crescută la oraş, dar să ne îndrăgostim în secret de sunetul lemnelor care trosnesc în sobă şi mirosul merelor coapte la foc. Să mergem la brutăria din colţ să cumpărăm covrigi sau cornuri şi să ne întoarcem cu o pâine mare coaptă pe vatră. Să nu zâmbiţi prea tare căci pâinea noastră e deghizată sub numele de “pită”, dar la cât de de bună, n-o să vă mai pese cum se numeşte.

Am avut de gând să scriu despre dezvoltare, profesională, personală, academică. Până la urmă, totul e un concurs, să fim mai buni, mai rapizi, mai moderni, nu? Nu. În lumea care apasă cu prea mare repeziciune pe fast-forward, unde slujba e job şi şedinţa e brainstorming, să nu mai mergem doar înainte, să facem un pas în lateral şi să vedem că există şi altfel de fericire. Am vorbit cu copiii despre viitor, i-am întrebat ce vor să fie când vor fi mari. Doctori, pompieri, poliţişti, bineînţeles. O fetiţă mi-a spus că vrea să fie om de zăpadă. Nu mi-am mai găsit cuvintele să o întreb de ce. Poate o întreb mâine, când o văd la oră. Dacă vreţ;i să ştiţi ce răspunde, vă invit la mine la lucru. Vă aştept cu mere coapte şi pâine proaspătă, coaptă pe vatră, de la brutăria din colţ.

Articol scris pentru eva.ro

later edit: am castigat concursul cu articolul meu. mai jos, dovada:
digital.eva.ro/?p=110

Lazy hazy crazy w-end

A inceput cu Balul Bobocilor de la Ghiba, unde (aproape) am fost si se sfarseste peste vreo ora - un w-end intr-adevar plin cu de toate :)

Dupa multe planuri de mers la bal, gen "hai sa vedem ce se mai intampla, cum arata noile generatii de elevi, noile versiuni ale noastre, noi dar unimproved, alea alea", ne-am aflat in neplacuta situatie de a vrea sa dam cu bani in ei (a se citi, noi voiam sa ne cumparam bilete la bal, de la intrare) si ei sa nu vrea (adica, cine are bilet cumparat de dinainte sa intre, cine nu, sa astepte pana ce au intrat toti fericitii posesori anticipati de bilete). Evident, nu ne-a tinut rabdarea, asa ca am mers, ei bine, clubbing (sort of). Highlight-ul, intalnirea cu fosti colegi. Nu pun poze ca fiecare o sa spuna ca nu-i place cum a iesit. Highlight-ul #2 al serii, vinul fiert din Joy's. Yumm.

Sambata, aterizat inopinat la concert de jazz. Hmmm.... :| Cuvintele sunt de prisos, asa ca luati de-aici o poza. Btw, serios ca nu ma uitam dupa stele :))



Duminica, intalnit cu Cristina de la Prin Arad , de la care am primit o carte pe care am castigat-o la concursul Bookland. See below. Se numeste Cartea Dragostei (sa fie un semn, credeti?). Am zis plina de optimism ca la cat e de roz, nu poate sa fie rea. Multumiri Cristinei.



Dupa care, dupa ce mi-am imbunatatit substantial karma mangaiind un random puppy, am pornit inspre KF, nu inainte sa ma prinda o lene si un chef de stat la soare foarte asemanator cu cel al imblanitului care dormea in spatele bancii mele.



In KF, la 2 la amiaza (!) era concert Toulouse Lautrec. Am ramas placut impresionata, desi trebuie sa recunosc ca nu pornisem cu mega asteptari. Promitem sa mai mergem la concertele lor si data viitoare. Posibil sa fi ajutat si Blue Apple-ul la impresia destul de buna cu care am ramas, mai ales ca Blue Apple este una dintre bauturile mele favorite inca din liceu. Recomand si vreo 2 dintre infuziile de fructe, Jelly Bears - un fel de infuzie de haribo :)) si Winter Cocktail - ceai negru cu vanilie, scortisoara (parca) si am uitat restul. Atasez si niste poze. Apropo, pe peretele ala scrie "2012 / Arad / Miau". Cum sa nu-l adori?!




All in all, un w-end destul de reusit, as zice eu. Asteptam cu mare interes w-end-urile urmatoare :D In curand vor urma Strategiile de comunicare, suna interesant, asa-i? Ah, si Noaptea Devoratorilor de Publicitate, la Timi, peste cateva zile... decisions, decisions ;)

Autumn trippin'

Mini-excursia la manastirea de la Radna s-a lasat cu multe poze, nici una photoshoppuita - cerul era exact asa albastru cum il vedeti, desi am mici dubii in legatura cu manastirea in sine care pare usor warped, spre comparatie, urmatoarele 2 poze




De asemenea, efectul de blur - ceata - fum este complet intamplator, direct din telefon, nemodificat pe comp si foarte apreciat :D






Darn lighting device thingies kept getting into my photo, as you can see:


In final, trebuie sa spun ca sunt tare mandra de al meu Samsung Galaxy Mini pentru pozele facute si pentru ca este intr-adevar, cum zice Orange-ul, cel mai simpatic telefon.

Fiind intr-adevar poze facute cu telefon si nu cu vreun aparat foto mega profesionist, be gentle :)

Edit: toate cele de sus nu se mai aplica pentru urmatoarea poza de la o prietena draga. Multumesc :)